Educația STEM este un concept care a apărut pentru prima dată în Statele Unite că urmare a apariției fenomenului de migrare a elevilor care aleg să studieze științele umanistice în detrimentul științelor naturale. Astfel, a fost inițiată în Statele Unite ale Americii o Campanie “Educate to Innovate” pentru a stimula elevii să acorde o mai mare atenție disciplinelor STEM care includ un curriculum bazat pe ideea de educare cu ajutorul a patru discipline diferite : știință, tehnologie, inginerie și matematică și presupune o învățare coezivă pe baza cererilor din lumea reală , integrate într-o paradigma de învățare coezivă și nu studiul a patru discipline diferite.
Ceea ce diferențiază STEM de educația tradițională (bazată pe știință și matematică) este învățarea mixtă ce le demonstrează elevilor cum metoda științifică poate fi aplicată în viață de zi cu zi. Le dezvoltă gândirea bazată pe calcul și se concentrează pe rezolvarea problemelor prin aplicarea soluțiilor din viață reală. Acest tip de educație poate fi aplicat începând de la cele mai mici clase, gimnazial, liceal și până la facultate, inclusiv.
Datorită complexității acestui domeniu – STEM, școlile indiferent de nivelul acestora – gimnazial, liceal sau universitar, nu pot face totul singure. Acestea pot să apeleze la instituții științifice informale precum muzee, grădini zoologice, centre naturale, de afaceri, firme – instituții informale științifice care pot participa și susține în mod regulat dezvoltarea cunoștințelor și abilităților STEM, prin oferirea unei multitudini de resurse indisponibile în clasă. Programele de parteneriat cu instituțiile informale , acoperă o varietate de subiecte și tipuri, de la experimentele legate de curriculum , la excursii în teren , la lecții intensive de matematică. Colaborările formale și informale produc numeroase efecte pozitive atât asupra elevilor cât și a profesorilor precum avansarea înțelegerii conceptuale a elevilor în știință și sprijinirea cadrelor didactice pentru integrarea procesului și a noilor materiale în sălile de clasă.
Creșterea implicării active a elevilor în educația STEM poate fi stimulată prin abordarea acesteia de către profesori într-un mediu non formal, utilizând educația formală, non formală și informală. Astfel, educatorii STEM vor experimenta utilizarea abordărilor educaționale non formale și vor aplică aceste cunoștințe pentru a genera experiențe de învățare transformative. De asemenea, pot încerca să dezvolte noi abilități de predare în rândul elevilor și studenților , pe măsură ce se antrenează pentru a crea medii de învățare care să îi provoace pe elevi , să aplice cunoștințe STEM pentru a rezolva problemele din viața reală.
O universitate din nordul Mexicului a creat un program bilingv care a permis educatorilor participanți să fie instruiți și să participe la o experiență în aer liber în care au conceput și aplicat angajamente provocatoare pentru studenții lor. Aceasta, în practică, prezintă o scurtă descriere a unui atelier de educație non-formală și oferă exemple privind modul de desfășurare a activităților educaționale non-formale bazate pe conținutul curricular formal. Rezultatele preliminare ne permit să deducem că educatorii participanți au fost motivați să învețe noi abordări didactice în mod activ. Cercetătorii participanți au remarcat că au schimbat modul în care au oferit conținut formal, ceea ce le-a permis să experimenteze noi activități care le-au permis studenților să înțeleagă mai bine subiectele STEM și să-și îmbunătățească performanțele academice. Aceștia au menționat, de asemenea, că atelierul le-a permis să își îmbunătățească atitudinea, conducerea, aptitudinile sociale și creativitatea de clasă.
Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, a învățării transformative, a dialogismului și a educației STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică) este foarte importantă pentru mediul educațional. S-au creat comunități de învățare ale cadrelor didactice, care utilizează resurse științifice pentru a asigura dezvoltarea profesională continuă a acestora, în ceea ce privește conținutul științific , educația formală și cea informală, non formală. Dezvoltarea infrastructurii sectoriale, presupune o colaborare între școli și instituțiile informale, ca parte a strategiilor de îmbunătățire pe termen lung, inclusiv formarea cadrelor didactice privind dezvoltarea profesională continuă, proiectarea și planificarea curriculumului. În ciuda acestor succese, există provocări în susținerea acestor colaborări. Multe programe inițiate în acest sens, vin și pleacă după câțiva ani din cauza constrângerilor de finanțare sau a schimbărilor de conducere, indiferent de rezultate. Excursiile pe teren, vizitele de studiu efectuate în cadrul instituțiilor informale este probabil cea mai comună formă de colaborare educațională formală-informală-non formală. Cadrele didactice interesate de proiectarea în teren pot găsi o multitudine de informații în multe locuri. După cum arată cercetările efectuate în domeniu, excursiile de pe teren oferă rezultate mixte cu privire la impactul lor pe termen scurt asupra cunoștințelor, intereselor și atitudinilor elevilor. Mai puțin frecvente, deși potențial mai eficiente, sunt programele suplimentare în care educatorii coroborează activitățile de la clasă și cele de pe teren care vor îmbogăți studiile în clasă. Ei au secventat unități de curriculum ale educației formale cu educația informală și non formală, elevii desfășurându-și activitatea în abordări low-stakes, mulți-modal, hands-on. Exemplu: Minds-on-Matheste este un program studiat semestrial sau anual care servește ca element central al curriculumului științific al unei clase și îmbină setările, resursele și pedagogiile informale și formale. Programele folosite sunt, de obicei, servicii complete care combină programele existente pe site-urile pentru elevi, resursele din clasă și dezvoltarea profesională a educabililor. Parteneriatul bazat pe standarde își propune să îmbunătățească înțelegerea de către elevi a anchetei științifice, folosind educația formală și apoi să îi sprijine în realizarea propriilor experimente, studii de teren, proiectare sau cercetare secundară.
Profesorii pot beneficia direct de experiențele din cadrul cadrelor non-formale. A fost inițiat și derulat un studiu de cercetare asupra cadrelor didactice care predau în școlile publice din statul Nuevo León din Mexic. Studiul s-a bazat pe participarea la un atelier STEM de dezvoltare profesională continuă (CPD) a educabililor. Atelierul a oferit o platformă pentru profesori care a permis interacționarea cu oamenii de știință și aplicarea cunoștințelor științifice în viața de zi cu zi. Participanții au îmbunătățit calitatea practicilor lor de predare în sălile de clasă și au dobândit o nouă înțelegere a subiectelor STEM, permițându-le să promoveze experiențe de învățare inspiratoare cu elevii lor, în care dialogul, experimentarea și elucidarea lor, au devenit o parte importantă a lecțiilor lor. Studiul a fost realizat utilizând instrumente etnografice pentru analiza videoclipurilor înregistrate, 15 seturi de note și 49 de chestionare. Analiza secvențială a convorbirilor și a gesturilor în cadrul participării la atelierul CPD, a demonstrat niveluri ridicate de implicare, creativitate și soluție colaborativă a problemelor STEM.
In collaboration with PROF.EC. DOINA DRĂGOI, LICEUL TEHNOLOGIC VIRGIL MADGEARU, ROȘIORII DE VEDE, TELEORMAN
BIBLIOGRAFIE