Reinventarea predării STEM prin adaptarea la necesităţile şi cerinţele generaţiei digitale

Încă din 2001, Mark Prinsky[1] introduce ca termen generic de “digital natives”/generaţie digitală  pentru a-i identifica pe tinerii crescuţi într-un mediu tehnologizat, aşa-zişii “vorbitori nativi de limbajul digital al jocurilor video, computerului şi al internetelui”.

Aceste generaţii digitale, obişnuite cu viteza comunicării pe facebook, cu uşurinţa informaţiei pe internet, la contactul cu şcoala în parametrii săi clasici poate avea mari probleme de adaptare şi de acomodare. Apare dezinteresul, nerăbdarea, neastâmpărul, o blazare nefirească vârstei sau, dimpotrivă, sincope în atenţie. Nu se mai poate pretinde acestor copii/tineri să răspundă cerinţelor căzute în desuetudine –  e necesar ca şcoala să ţină pasul cu ei, să se reinventeze.

Pentru a pastra legătura între nou şi vechi, profesorii sunt puşi în faţa necesităţii de a deveni “imigranţi digitali” ( termen preluat din articolul citat mai sus) astfel încât să poată comunica real şi cu succes cu proprii elevi, să reaprindă dorinţa de educaţie în aceştia prin incitarea spre cunoaştere şi dezvoltare.

Unul dintre ţelurile profesorilor de ştiinţe (şi vorbim aici despre fizică, chimie, biologie, dar şi geografie, astronomie, matematică etc)  este de a ajuta elevii să conştientizeze ce ştiu, cum ştiu, şi cum să utilizeze ceea ce ştiu, cum să “conecteze” diversele informaţii  şi cunoştinţe pentru a genera idei noi, să fructifice informaţii şi deprinderi dintr-un domeniu în alt domeniu de lumea din afara clasei. În dorinţa de a-şi susţine elevii în demersul didactic, o abordare ar fi să le utilizeze propriile “arme”:

• facebook-ul. Grupului clasei se constituie într-o zonă de discuţii în afara clasei, dar despre temele abordate în clasă. Această modalitate păstrează deschisă interacţiunea profesor-elev şi elev-elev în afara limitelor spaţio-temporale impuse de planul-cadru. Fiind un mediu familiar elevilor, aceştia primesc cu uşurinţă temele transmise prin posturi pe facebook, interacţionează între ei, fac schimb de idei,devin creativi. Jacob Schroeder[2] avansează ideea că deschiderea elevilor pentru utilizarea grupului clasei pe facebook în scopuri educative se bazează în mod special pe faptul că aceştia deja sunt familiarizaţi cu această reţea de socializare, şi chiar, uneori, au avut propriile iniţiative în a utiliza această reţea în scopul de a-şi îmbunătăţi performanţele şcolare( de exemplu nu doar o datăun elev a solicitat o temă, un ajutor, o notiţă mai detaliată, via facebook).
• Jocul didactic. O altă modalitate de a-ţi face din duşman prieten este de a utiliza în scopuri educaţionale imensa apetenţă a elevilor pentru jocurile video. Numite jocuri didactice, educaţionale sau chiar jocuri serioase, acestea pot fi utilizate atât în evaluare fără a-i mai induce elevului stări de  anxiozitate, cât şi în crearea de deprinderi, în transmiterea de informaţii şi cunoştinţe într-un mod mult mai “prietenos” cu elevul, acesta nefiind conştient că învaţă ci doar că se distează.
• Laboratorul virtual. Specific disciplinelor experimentale, acesta oferă elevilor posibilitatea de a testa principii şi teorii fără a fi îngrădiţi de necesitatea unor aparaturi, instalaţii, reactivi şi materiale improprii, uneori periculoase. Prin laboratorul virtual elevul poate pătrunde în micro- sau macrocosmos fără bariere spaţiotemporale, pot verifica mecanisme la nivel molecular şi pot pătrunde în interiorul celular.

Sintetizând, utilizarea noilor tehnologii în scop didactic are ,printre multe altele,  ca principale beneficii creşterea motivaţiei de a învăţa, atragerea elevilor spre educaţie, îmbunătăţirea calităţii cunoştinţelor şi deprinderilor, dezvoltarea aproape fără limită a surselor de informaţie (internetul pare să devină o bibliotecă infinită), susţinerea comunicării elev-elev şi elev-şcoală, învăţarea neîngrădită spaţio-temporal, standardizarea concomitent cu individualizarea conţinuturilor şi procedeelor educaționale.

În colaborare cu dna Rodica Ionescu, Liceul Teretic Videle, Teleorman. 

Bibliografie:

^[1] Prensky, M., Digital Natives, Digital Imigrants, în On the Horizon, MCB University Press, vol 9,no.5, 2001.

^[1] Schroeder,J., Greenbowe,T.J., The chemestry of Facebook:Using social networking to create online community for organic chemestry laboratory, în Innovate:Journal of Online Education,5/2009.

[1] Prensky, M., Digital Natives, Digital Imigrants, în On the Horizon, MCB University Press, vol 9,no.5, 2001.

[2] Schroeder,J., Greenbowe,T.J., The chemestry of Facebook:Using social networking to create online community for organic chemestry laboratory, în Innovate:Journal of Online Education,5/2009.