Strategiile didactice interactive presupun crearea unor programe care să corespundă nevoii de interrelaţionare şi de răspuns diferenţiat la reacţiile elevilor. Interactivitatea în clasă se referă atât la promovarea relaţiilor inter şi intragrupale cât şi între profesor şi elev.
Pentru crearea unui program interactiv, profesorul trebuie să cunoască şi să organizeze bine materialul de studiu, să-şi imagineze soluţii diverse la reacţiile/răspunsurile elevilor şi să conceapă trasee de învăţare diferenţiată, adaptate elevilor potenţiali.
Cubul – o strategie de predare-învăţare, ce urmăreşte un algoritm care vizează descrierea, comparaţia, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se doreşte explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogăţit cu noi cunoştinţe sau a unei situaţii privite din mai multe perspective.
Fiecare faţetă a cubului cuprinde câte un tip de sarcină de lucru de genul: Verifică; Identifică; Asociază Imaginea cu Textul; Aplică şi Interpretează; Argumentează/Explică; Fixează.
Aşadar există 6 tipuri de sarcini de lucru, pe cele 6 faţete ale cubului, pentru 6 grupuri de elevi: se axează pe sarcini, cooperarea se axează pe procesul de realizare a sarcinii.
Metoda cubului, este folosită pentru a facilita explorarea unui subiect/situaţie din mai multe perspective, în vederea dezvoltării competenţelor necesare unei abordări complexe şi integratoare.
Instrucţiunile de pe feţele cubului | Sarcina de lucru |
1. Descrie | Cum arată? |
2. Compară | Cu cine, cu ce seamănă şi de cine diferă? |
3. Asociază | La ce te face să te gândeşti? |
4. Aplică | Cum poate fi folosit? |
5. Analizează | Ce conţine? Din ce este făcut? |
6. Argumentează | Este bun sau rău, dorit sau nedorit, folositor sau nefolositor? De ce? |
Figura 1. Etapele de desfăşurare a metodei cubului | Tabelul 1. – Descrierea sarcinilor de lucru
|
Etapele metodei: (fig. 1)
Integrarea TIC în aplicarea acestei metode a condus la alegerea unor produse care: solicită gândirea elevului, dezvoltă abilităţi de comunicare, lărgeşte viziunea asupra temei, oferă elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe a temei, încurajează exprimarea punctelor de vedere individuale.
Soluţiile TIC, au facilitat mult colaborarea dintre elevi. Aceştia au folosit Internetul pentru a găsi informaţii şi pentru a realiza anumite sarcini.
Combinarea metodei cubului cu soluţiile oferite de TIC duce la îmbunătăţirea performanţelor elevilor.
Modul de prezentare şi de prelucrare a conţinutului creşte nivelul rezultatelor procesului de învăţământ şi capacitatea elevului de a percepe, înregistra, prelucra şi interpreta mesajul informaţional.
Am folosit ca resurse TIC Cubul creator: http://www.readwritethink.org/files/resources/interactives/cubecreator/
Figura 2. Captură ecran – Cub creator
|
Figura 3. Captură ecran – Cub creator
|
Tema Lecţiei: Aparate electrice de joasă tensiune
Activitatea poate fi una de recapitulare a cunoştintelor despre aparate electrice de joasă tensiune. Propunem ca aparat de studiu: contactorul electromagnetic cu mişcare de translaţie, aparat des întâlnit în schemele de comandă ale acţionărilor electrice.
Metoda cubului presupune ca:
Etapele metodei sunt urmatoarele:
_ “faţa” 1 – părţile componente ale contactorului;
_ “faţa” 2 – principiul de funcţionare al contactorului;
_ “faţa” 3 – montarea contactorului într-o schemă simplă de comandă;
_ “faţa” 4 – explicarea funcţionării schemei de comandă;
_ “faţa” 5 – defecţiuni care pot apărea la contactor;
_ “faţa” 6 – remedierea defecţiunilor.
Figura 4. Captură ecran – Cub creator desfăşurat | Figura 5. Captură ecran – Cub creator planificare |
Integrarea TIC, prin valenţele ei psihopedagogice, asigură în mod specific contactul, conştientizarea şi înţelegerea cunoştinţelor care trebuie asimilate; în acelaşi timp ele motivează învăţarea şi însuşirea deprinderilor.
Prof. Dogaru Ileana, Colegiul “Ştefan Odobleja”, Craiova
Bibliografie