Despre învățarea bazată pe investigare științifică (Inquiry-based Learning)

Tehnologia progresează. Ştiinţa impulsionează dezvoltarea sa. Zilnic apar meserii noi. La unele dintre ele nici nu ne gândim deocamdată. Mulţi dintre copiii aflaţi acum pe băncile şcolii vor face aceste meserii. Poate nu le vor putea învăţa în şcoală pentru că nu se vor fi inventat încă. Totuşi, ei le vor deprinde cumva…

Dar pentru asta, gândirea şi cunoaşterea lor trebuie să fie adaptabile. Competenţele pe care le dobândesc în şcoală trebuie să permită ancorarea în lumea reală.

Construirea cunoaşterii şi implicit realizarea învăţării se face pe baza experienţei din viaţa de zi cu zi.

Sistemele educaţionale  se confruntă, la nivel mondial, cu  dezvoltarea  rapidă a societăţii informaţionale, unde  abilităţile şi  deprinderile  de manipulare a informaţiei sunt absolut necesare pentru a supravieţui. Competiţia economică şi industrială creează şi adânceşte contradicţia dintre posibilităţile de asimilare de care dispune elevul, pe de o parte şi cerinţe impuse de viaţa contemporană şi structura actulă a şcolii, pe de altă parte, reclamând ridicarea nivelului de şcolarizare al tuturor categoriilor socile. În societatea actuală, cunoştinţele dobândite prin învăţare devin o adevărată bogăţie şi sursă de putere.

În prezent este necesară o transformare majoră a învăţământului clasic, rigid, bazat pe memorizare mecanică, pasivă şi rudimentară, într-un învăţământ modern, creativ şi inteligent, participativ şi colaborativ, în care profesorul şi elevul cooperează. Evident, greutăţile nu întârzie să apară: profesorul are tendinţa de a rămâne centrat pe transmiterea de cunoştinţe, iar elevul de a încerca să înregistreze mecanic, să asimileze şi să reproducă aceste cunoştiinţe. Metodele tradiţionale nu reuşesc să determine fiecare elev să gândească împreună cu profesorul, iar profesorul are doar informaţii lacunare şi superficiale despre cunoştinţele elevilor. Elevii nu îşi dau seama dacă au înţeles într-adevăr materia predată şi dacă pot aplica în mod independent cunoştinţele nou dobândite.

În acelaşi timp, găsirea unui loc de muncă în ziua de azi presupune că solicitantul este capabil să gândească critic şi strategic pentru a-şi rezolva problemele, că poate învăţa într-un mediu aflat într-o continuă schimbare, că îşi poate construi cunoaşterea pe surse numeroase, din mai multe perspective, că este capabil să colaboreze la nivel local şi regional. Aceste condiţii impuse de realitatea cotidiană pun într-o lumină nefavorabilă metodele tradiţionale în care profesorul este un transmiţător de informaţie, iar elevul un receptor pasiv, echipat în final cu capacităţi, deprinderi şi îndemânări valabile mai mult în şcoală decât în evoluţia sa ulterioară. Testarea şi evaluarea acestora se face deficitar, feedback-ul, element necesar atât pentru profesori, cât şi pentru elevi, apare sporadic sau deloc. Conexiunea inversă este absolut necesară în procesul de învăţare deoarece oriunde este nevoie de obţinerea unui anumit rezultat este necesară verificarea eficienţei informării (a comenzii), iar pe de altă parte pentru că în procesele întâlnite în învăţământ informaţia profesorului nu este recepţionată în mod pasiv  de către elev, ci este mai întâi înţeleasă, apoi prelucrată şi memorată. Profesorul trebuie să fie informat la rândul său privind efectuarea asimilării de către elev a informaţiilor recepţionate.

Paradigmele învăţământului tradiţional îşi pierd valabilitatea sau capătă noi interpretări. Învăţarea nu mai este rezultatul exclusiv al demersurilor profesorului. Fiind un proces cognitiv complex şi o activitate socială intra şi inter-personală, devine greu de observat, de cuantificat şi de măsurat. Pe de altă parte, distribuţia sa în spaţiu şi timp diferă de la un individ la altul, momentul prielnic achiziţionării anumitor cunoştinţe nu mai poate fi prezis şi impus. Cel mult poate fi localizată în spaţiu şi timp activitatea (lecţia) în sala de clasă. Se impune deci tratarea diferenţiată a elevilor.

Formularea primară a problematicii de studiu la modul lansării unor ipoteze ştiinţifice care trebuie testate pentru a vedea dacă se infirmă sau nu, incită curiozitatea şi interesul elevilor. Totodată, alternanţa cu problematizarea şi cu învăţarea prin descoperire vor asigura creşterea implicării elevilor în actul învăţării.

…învăţarea prin descoperire este metoda didactică în care cadrul didactic concepe şi organizează activitatea astfel încât să faciliteze elevului descoperirea prin efort propriu a cunoştiinţelor, a explicaţiilor, a legilor proceselor şi fenomenelor, prin parcurgerea identică sau diferită a drumului descoperirii iniţiale a adevărurilor.

Metoda învăţării prin cercetare (Inquiry based Learning – IBL) sau descoperirea independentă, reprezintă o variantă superioară a învăţării prin descoperire. În acest caz elevul este pus în situaţia de a acţiona şi gândi independent, profesorul intervenind doar atunci când se îndreaptă spre o cale care se închide. Independenţa elevului faţă de profesor este maximă, fără a se produce însă vreo ruptură totală între ei. Ea se manifestă prin iniţiative şi căutări neîntrerupte din partea elevului, prin preocuparea profesorului de a organiza cele mai adecvate condiţii didactico-metodice în acest sens. Şi de o parte şi de alta se admite o doză de risc, incertitudine şi neprevăzut. Elevii pot fi antrenaţi în efectuarea unor observaţii sistematice şi independente asupra fenomenelor naturii, elaborarea unor lucrări originale asupra unui subiect dat, lucrări care vor fi susţinute sau publicate.

Metoda presupune să-i punem pe elevi în ipostaza de cercetători, de a formula ipoteze, de a căuta ei înşişi adevărurile ştiinţifice organizând situaţii experimentale, de a descoperi logica ştiinţei sesizând înlănţuirile cauzale, într-un cuvânt de a se familiariza cu particularităţile demersului ştiinţific.

In collaboration with Prof. M. Garabet, National College „Grigore Moisil”, Bucharest

1. Nicola I., Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1994
2. Marx, R.W., P.C. Blumenfeld, J.S. Krajcik, B. Fishman and E. Soloway, 2004. Inquiry-based science in the middle grades: Assessment of learning in urban systemic reform. J. Res. Sci. Teac., 41: 1063-1080.