Utilizarea metodelor interactive si a solutiile oferite de TIC

Strategiile didactice interactive presupun crearea unor programe care să corespundă nevoii de interrelaţionare şi de răspuns diferenţiat la reacţiile elevilor. Interactivitatea în clasă se referă atât la promovarea relaţiilor inter şi intragrupale cât şi între profesor şi elev.

Pentru crearea unui program interactiv, profesorul trebuie să cunoască şi să organizeze bine materialul de studiu, să-şi imagineze soluţii diverse la reacţiile/răspunsurile elevilor şi să conceapă trasee de învăţare diferenţiată, adaptate elevilor potenţiali.

Cubul – o strategie de predare-învăţare, ce urmăreşte un algoritm care vizează descrierea, comparaţia, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se doreşte explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogăţit cu noi cunoştinţe sau a unei situaţii privite din mai multe perspective.

Fiecare faţetă a cubului cuprinde câte un tip de sarcină de lucru de genul: Verifică; Identifică; Asociază Imaginea cu Textul; Aplică şi Interpretează; Argumentează/Explică; Fixează.

Aşadar există 6 tipuri de sarcini de lucru, pe cele 6 faţete ale cubului, pentru 6 grupuri de elevi: se axează pe sarcini, cooperarea se axează pe procesul de realizare a sarcinii.

Metoda cubului, este folosită pentru a facilita explorarea unui subiect/situaţie din mai multe perspective, în vederea dezvoltării competenţelor necesare unei abordări complexe şi integratoare.

Etapele metodei: (fig. 1)

1. Pe cele 6 feţe ale cubului se menţionează sarcinile: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează;
2. Anunţarea temei/situaţiei puse în discuţie;
3. Împărţirea clasei în 6 grupuri, care examinează tema conform cerinţei înscrise pe faţa cubului alocată fiecărui grup (tabelul1). Prin brainstorming, elevii emit idei pe care le includ în tema respectivă, în paragrafe distincte;

• Descrie: culorile, formele, mărimile/dimensiunile
• Compară: asemănările şi diferenţele specifice faţă de alte realităţi
• Asociază: tema la ce te îndeamnă să te gândeşti?
• Analizează: spune din ce se compune, din ce este făcut etc.?
• Aplică: cum poate fi folosită? Ce poţi face cu ea?
• Argumentează: pro sau contra ei, enumerând suficiente motive care să susţină afirmaţiile tale.

4. Fiecare grup prezintă oral în faţa celorlalte grupuri concluziile la care au ajuns (materialul elaborat)
5. Pe tablă, în forma cvasi-finală, vor fi desfăşurate concluziile celor 6 grupuri, se comentează şi, în final, se dă un format integrat, final lucrării respective.

Integrarea TIC în aplicarea acestei metode a condus la alegerea unor produse care: solicită gândirea elevului, dezvoltă abilităţi de comunicare, lărgeşte viziunea asupra temei, oferă elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe a temei, încurajează exprimarea punctelor de vedere individuale.

Soluţiile TIC, au facilitat mult colaborarea dintre elevi. Aceştia au folosit Internetul pentru a găsi informaţii şi pentru a realiza anumite sarcini.

Combinarea metodei cubului cu soluţiile oferite de TIC duce la îmbunătăţirea performanţelor elevilor.

Modul de prezentare şi de prelucrare a conţinutului creşte nivelul rezultatelor procesului de învăţământ şi capacitatea elevului de a percepe, înregistra, prelucra şi interpreta mesajul informaţional.

Am folosit ca resurse TIC Cubul creator: http://www.readwritethink.org/files/resources/interactives/cubecreator/

Tema Lecţiei:  Aparate electrice de joasă tensiune

Activitatea poate fi una de recapitulare a cunoştintelor despre aparate electrice de joasă tensiune. Propunem ca aparat de studiu: contactorul electromagnetic cu mişcare de translaţie, aparat des întâlnit în schemele de comandă ale acţionărilor electrice.

Metoda cubului presupune ca:

• acelaşi aparat sa fie analizat de toate echipele pentru ca, în final, să se poată compara rezultatele;
• activitatea să se desfăşoare sub forma unui concurs între echipele de lucru;
• profesorul să fie moderatorul şi arbitrul activităţii.

Etapele metodei sunt urmatoarele:

• se formeaza grupuri de câte 6 elevi;
• se alege un lider care sa controleze derularea activităţii grupului;
• se împart activităţile între membrii grupului: fiecare elev din grup primeşte o coala de hârtie de formă patrată, care, în final, va constitui o “faţă” a cubului;
• pe foaia de hârtie primita va fi scrisă cerinţa de lucru a fiecarui elev şi anume:

_ “faţa” 1 – părţile componente ale contactorului;

_ “faţa” 2 – principiul de funcţionare al contactorului;

_ “faţa” 3 – montarea contactorului într-o schemă simplă de comandă;

_ “faţa” 4 – explicarea funcţionării schemei de comandă;

_ “faţa” 5 – defecţiuni care pot apărea la contactor;

_ “faţa” 6 – remedierea defecţiunilor.

• lider-ul coordonează şi verifică desfăşurarea acţiunii;
• după rezolvarea sarcinii se construieşte cubul;
• cubul desfăşurat va arată astfel:

Integrarea TIC, prin valenţele ei psihopedagogice, asigură în mod specific contactul, conştientizarea şi înţelegerea cunoştinţelor care trebuie asimilate; în acelaşi timp ele motivează învăţarea şi însuşirea deprinderilor.

Prof. Dogaru Ileana, Colegiul “Ştefan Odobleja”, Craiova

Bibliografie

1. Noveanu Eugen, Constructivismul în educaţie, Revista de Pedagogie ISE, Bucureşti, 2007 Noveanu Eugen, Istrate Olimpius, Ghid de proiectare pedagogică a lecţiilor multimedia, Bucureşti, 2005.
2. Oprea Crenguţa Lăcrămioara, Strategii didactice interactive – repere teoretice şi practice, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 2007.
3. http://www.readwritethink.org/files/resources/interactives/cube_creator/.